﻿Fratii Jderi
Mihail Sadoveanu

         Creator al romanului istoric românesc - experientele lui B. P. Hasdeu sau I. Slavici ramânând în sfera bunelor intentii - Mihail Sadoveanu evoca momente din trecut, transformând, dupa opinia lui T. Vianu, în mit si colorând liric realitatea. Inspirându-se din cronici (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), din literatura populara, din documente, scriitorul realizeaza o opera în care exista o permanenta alternare de real si fabulos, observatia realista îmbinându-se cu avântul romantic, documentul cu legenda.
         De la timpurile îndepartate ale existentei noastre pe aceste meleaguri(Creanga de aur, Vremuri de bejenie), pâna în perioada secolului al XVII-lea, evocata mai ales prin povestiri, trecutul traieste sub o aura legendara, aflându-se la granita dintre real si fabulos, încarcat de lirism. Prozatorul se dovedeste preocupat, în mod deosebit, de trei momente ale istoriei Moldovei: perioada de glorie, de independenta si de înflorire sub Stefan-Voievod (Fratii Jderi), perioada luptei pentru recâstigarea prestigiului tarii dupa moartea lui Ion-Voda cel Cumplit si perioada decaderii din timpul domniei lui       Duca-Voda (Nunta domnitei Ruxanda si Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda).
         Trilogia Fratii Jderi are proportii ea singura de epopee, întrucât reprezinta o gigantica, impunatoare constructie epica, în care lirismul sadovenian se topeste într-o naratiune enorma, homerica. Al. Piru arata cum tehnica din epopeea clasica se uneste în Fratii Jderi cu tehnica romanului de aventuri de tipul Cei trei muschetari de Alexandre Dumas - tatal. Lupte, expeditii, victoria de la Podul Înalt, evocarea unei epoci stralucite din istoria statului moldovenesc când, între 1469 si 1475, domnia lui Stefan cel Mare asigurase libertatea tarii sale, toate dau densitate epica unei epopei cu ampla desfasurare.
         Romanul este fictiune poetica în care se topeste documentul istoric: accentul se pune într-o masura mai mare pe eroismul fratilor Jderi, al oamenilor Mariei-Sale, decât pe figura autentica a lui Stefan Voda. Fratii Jderi sunt rodul fanteziei autorului. Lucrarea surprinde esenta spiritului epocii, atmosfera ei particulara, problematica ei sociala si etica al carei element fundamental e lupta istorica a poporului pentru independenta patriei.
         Astfel structura acestei opere devine, în mod necesar, epica.
Marele poet al naturii si amintirii, impregnându-si proza cu un lirism caracteristic, a creat în Fratii Jderi o bogatie de peripetii epice, dupa modele homerice, un adevarat epos coplesitor. Trilogia are o complexa desfasurare. Ucenicia lui Ionut începe cu evocarea unui hram al ctitoriei Neamtu în primavara anului 1469, la care participa si Stefan Voda. Nechifor Caliman istoriseste multe întâmplari printre care, mai însemnate sunt asasinarea lui Bogdan, tatal voievodului, de catre Petre Aron, fratele sau. În ceea ce priveste "ucenicia lui Ionut" ea se realizeaza prin probe de foc, prin batalii vitejesti, care alimenteaza substanta epica a romanului. El se lupta cu mercenarii din slujba dusmanilor lui Stefan Voda, îl scapa de la primejdie pe Alexandrel, fiul domnului, iar dupa ce tatarii prada tara si o rapesc pe jupânita Nasta, si s-au supus.
Calatorii straini prin Moldova remarca iscusinta domnitorului care are o oaste platita dintre cele mai bine organizate. Astfel calugarul Gerolamo remarca chibzuinta strategica putin obisnuita fruntilor încoronate.
Chiar de la începutul domniei Stefan îsi da seama ca este necesar sa concentreze întreaga putere în mâinile domnului pentru a pune capat anarhiei, luptelor pentru putere: Razboiul meu îl am cu aceasta tara fara rânduiala. În tara asta umbla neorânduielile ca vânturile. Am gasit în tara asta si multi stapâni. Nu trebuie sa fie decât unul.
În toate situatiile Stefan se straduieste sa fie drept, nepartimitor: Judetul nostru nu se va clati niciodata din cumpana dreapta.
Impresia calatorilor straini este ca Stefan e omul cel mai potrivit pentru epoca respectiva, reprezentând cel mai bine aspiratiile si interesele neamului sau. Între domnitor si supusii sai circula un sentiment de iubire si pretuire: Dumnezeu a trimis tarii la timp pe barbatul dorit de morti si astepatat de vii. Simteam din cei mai multi o comuniune calda cu printul lor si o iluminare sufleteasca.
Portretul domnitorului întelept se completeaza cu imaginea conducatorului iscusit, care stie sa pregateasca si sa câstige victoria împotriva turcilor.
O alta ipostaza este aceea de om al Renasterii, protector al artei, titor de manastiri si cunoscator al vechilor texte. Astfel se spune despre Stefan ca a baut apa întelepciunii din aceeasi fântâna rasariteana, din care s-a adapat apusul. Deci Stefan s-a format în monarhi si dascali ai Bizantului. Domn prevazator si bun diplomat, încearca sa realizeze o alianta aniotomana.
Personajul devine mai convingator si prin faptul ca cunoaste si momente de nehotarâre, de îndoiala. Sentimentele celor din jurul sau sunt de respect si iubire.


